Publica articole online gratuit Publică articolul tău şi promovează-ţi gratuit afacerea!!

În termeni moderni domnia reginei Elisabeta I (1558-1603) ar putea fi caracterizată ca o perioadă plină de glamour în care arta, cultura dar şi moda englezească au cunoscut un avânt fără precedent în istoria Regatului Unit. Regina era un fel de „star”, ovaţionată când ieşea în public, era adulată şi iubită de supuşi, un adevărat simbol al monarhiei britanice.

În timpul guvernării sale au fost emise multe legi si decrete. Totuşi cele mai ciudate au fost legile referitoare la îmbrăcămintea populaţiei. Aceste legi nu avea nimic de a face cu moda ci erau doar un mijloc de a controla populaţia şi de a evidenţia diferenţa de clasă dintre indivizi. Pedepsele pentru incălcarea acestor legi erau foarte aspre, variind de la biciuire, confiscarea averii, închisoare sau chiar condamnarea la moarte.

Moda si hainele nu erau aceleaşi pentru toate femeile elizabetane. Fiecare trebuia să se imbrace conform clasei căreia îi aparţinea. Dar indiferent cât de bogată era o femeie, ea nu putea să poarte ceea ce dorea, ci trebuia să poarte ce ii dicta leagea.

Doamnele ce făceau parte din marea nobilime acordau o mare importanţă aspectului exterior. Astfel idealul de frumuseţe feminină al perioadei era femeia cu parul blond, ten şi mâini albe ca zapada, cu obraji şi buze roşii. Dar pentru a obţine acest „look” multe doamne erau nevoite să recurgă la machiaj. Tenul alb se obţinea prin aplicarea pe faţă a unui praf de pudră obţinut dintr-o plantă otrăvitoare. Folosit in exces acest praf avea efecte negative asupra sănătăţii şi de multe ori a cauzat chiar moarte celor care l-au utilizat. Unele femei recurgeau la metode mult mai drastice, acceptand să le fie extras sânge din corp pentru a obţine paloarea dorită. Să ne imaginăm o doamnă din marea nobilime engleză a epocii elizabetane: mai multe straturi de pudră albă otrăvitoare aplicate pe faţă, pomeţii coloraţi cu diferite nuanţe de roşu, o alunită falsă pe obraz, sprânce foarte subţiri şi arcuite, buzele puternic rujate în rosu iar părul era strans intr-un coc complicat, cu o multime de agrafe şi parfumat în exces. În ceea ce priveşte hainele, acestea constau din mai multe straturi de jupoane aşezate pe un cadru confecţionat din oase de balenă şi peste care venea fusta propriu zisă. În partea de sus purta un corset foarte strâns. Mânecile se îmbăcau separat şi apoi erau legate de corset cu nişte şireturi. La încheituri mâneca era strânsă, în rest era largă. Femeile purtau bijuterii din aur, argint şi pietre preţioase. Doar nobilimea avea dreptul să poarte bijuterii. Pantofii erau confecţionaţi din piele fină, catifea sau chiar din mătase. Doamenele de la curte purtau pantofi cu toc înalt, ce se legau cu funde sau şireturi. Deseori pantofii erau imbodobiţi cu pietre preţioase

Femeile ce făceau parte din clasele inferioare nu aveau un anumit stil de a se îmbrăca. De obicei ele puratu o fustă simplă de culoare inchinsă şi un pieptar care se lega în partea din faţă iar pe cap aveau o bonetă. Nu avea voie să porte bijuterii, blănuri, mătăsuri sau culori deschise, precum roşu. Dacă încălcau legea erau aspru pedepsite.

Bărbaţii trebuiau şi ei să se supună legilor şi nu puteau nici ei îmbrăca orice. Şi in cazul lor hainele erau incomode iar tenul alb era un considerat un simbol al nobleţei. Din această cauză bărbaţii care aparţineau marii nobilimi se machiau cu aceeiaşi pudră otrăvitoare ca şi consoartele lor.

Nouă, oamenilor moderni ni se par acum caraghioşi acei domni şi doamne ce ne zâmbesc din portrete asemeni unor statui de ceară, dar să nu uităm că idealul de frumuseţe feminină şi masculină s-a modificat de-a lungul timpului, şi poate că la vremea lor au fost admiraţi şi copiaţi.